70. Arthur Schopenhauer 1 - Viața și opera

An nou, episod nou, format nou! Începem o serie despre Arthur Schopenhauer, singurul filosof (sper) care a împins pe cineva pe scări. Și da, vom vorbi despre asta. Singurul filosof (sper) care a fost abandonat de părinți nu o dată ci de două ori. Și da, vom vorbi și despre asta. Lăsați-mi în comentarii ce credeți despre noul format și dați-i un "hype" dacă vă place. 

Arthur Schopenhauer a fost unul dintre cei mai influenți și incomozi filosofi ai secolului al XIX-lea. Născut în Germania, el a devenit cunoscut pentru viziunea sa profund pesimistă asupra existenței umane, într-o epocă dominată de idealism și optimism filozofic. Ideea centrală a gândirii lui Schoppy-the-Boppy este că lumea este guvernată de o forță irațională pe care o numește „voință” — un impuls orb, nesfârșit, care ne împinge să dorim, să luptăm și, inevitabil, să suferim. Din acest motiv, Schopenhauer considera că fericirea durabilă este imposibilă: dorințele satisfăcute nasc altele noi, iar viața oscilează între durere și plictiseală. Deși pare sumbru, Schopenhauer nu era un simplu nihilist. El vedea în artă, muzică, contemplație și compasiune modalități reale de a suspenda temporar suferința. Muzica, în special, ocupa un loc privilegiat, fiind considerată cea mai directă expresie a voinței.